“Mai toate mărcile care formează neamul muştăresc au de luptat, în România, cu o seamă de idei preconcepute. E o anomalie, firește, pentru că, în alte părți, ginta muştărească îți poate prezenta oricând un curriculum vitae impozant, scrisori de acreditare convingătoare, alături de recomandări călduroase, venite din partea exigenței unor bucătării cum sunt cea franceză, cea germană sau cea italiană. În alte țări, cu vechi și luminoase tradiții culinare, de secole întregi boabele acestui condiment par niște nestemate în coroana meniurilor celor mai rafinate pe când la noi, muștarul e considerat un simplu subaltern al micilor, al cârnaților și al hamburgerilor lăbărțați pe grătar.

Ce nedreptate! Menirea muștarului nu-i deloc simplă, ea constând în a presăra jar pe limbă, pentru a întreține simțul gustativ și a-l tăvăli apoi prin câteva stări extreme. Fără el, orice picnic e un eveniment ratat, pentru că, la urma urmei, ce-ar fi viața fără un strop de condiment?”

Corect ar fi ca poziția muștarului în societatea românească să fie reevaluată. Cu verdele lui inconfundabil, educat și ambalat la Tecuci, muștarul ne însoțește de-o viață. ”

Casa de negustori Copou

Borcan

280 g

Pahar plastic

180 g

Găleată

4 kg